Drama unui câine comunitar

d'ale clientilor 2 comentarii

maidanez

maidanez
sursa foto

Așteptam plictisită pe o bancă, ferindu-mi privirea de ultimele raze ale soarelui. Mă uitam cu invidie la vecinii mei de așteptare care au prins locuri bune, la umbra unor copaci. În stânga mea era o ieșire de metrou la care mă uitam din minut în minut, sperând să vină persoana care să mă salveze de această lungă așteptare.

Nimic ieșit din comun: oameni care se duceau la muncă, oameni care veneau de la muncă, un vagabond care stropește călătorii dintr-un autobuz cu Sprite găsit prin vreun tomberon, băieți descurcăreți uitându-se prin geamul unor mașini parcate, oameni săraci căutând prin gunoaie și câini comunitari.

În jumatate de oră de așteptare într-o după-amiază am revăzut scenele tipice ale Bucureștiului.

În fața mea, pe trotuar și în dreptul ieșirii de la metrou, era parcată regulamentar o mașină roșie. Sub ea își făcea siesta un câine comunitar. Era slab, costeliv și avea capsată o ureche cu un crotaliu bleu. De la metrou ies câteva liceene iar una dintre ele avea o pungă cu fornetti. I se face milă de patrupedul amărât și-i întinde ultimele 2 bucăți pe care le avea. Câinele ridică ușor capul, miroase de la distanță și se culcă la loc. Mi s-a făcut milă de el. Chiar îmi ziceam în gând: săracul cățel, e așa de slab că nici nu poate să mănânce! Sau poate nu-i place fornetti cu telemea? Or fi chiar așa pline de E-uri încât nici măcar un câine înfometat nu le mănâncă?

caine maidanez

caine maidanez
sursa foto

Deodată văd o doamnă în vârstă, îmbrăcată în negru și cu părul cărunt. De pe umărul stâng îi atârna o geantă iar în dreapta căra o sacoșă mare și verde, de supermarket. Lasă sacoșa jos, lângă mașină și începe să caute ceva. Câinele se trezește și se îndreaptă spre ea. Se vede că ei au o relație specială de mai mult timp. Doamna scoate un castronel din plastic făcut dintr-un bidon de apă de 5L tăiat, îl pune pe asfalt și din nou scotocește în sacoșă iar câinele dă bucuros din coadă. Scoate o sticlă cu lăptic și toarnă în castronelul improvizat. Câinele aprobă calitatea laptelui mirosind de dinainte sticla și se pune serios pe băut. Doamna îl veghează atentă și-i ține castronelul aplecat astfel încât să poată bea și ultimele picături de lapte. Apoi pune cu grijă castronelul în sacoșă și se îndreaptă spre metrou.

Câinele nu mai doarme. El stă liniștit lângă mașină și își urmărește cu privirea binefăcătoarea. Părea că nu mai este atât de tânăr ca și confrații săi. Azi a mâncat bine, sănătos. Oare mâine va mai avea același noroc? Oare o să-i întindă cineva un blid cu ceva resturi? Dar dacă plouă?

Înainte să plec am mai aruncat o privire spre câine. Era tot acolo, lângă mașină, lingându-se pe bot și privind în gol. Bucățile de fornetti au rămas sub mașină.

maidanezi: siesta

maidanezi: siesta
wikipedia

2 comentarii la Drama unui câine comunitar

  • nicu  says:

    daca n-a mincat fornetti inseamna ca nu ii era suficient de foame, un ciine infometat maninca si piine goala, veche si uscata. foarte probabil ca femeia aia il hraneste regulat.

  • Yuki  says:

    La asta m-am gândit și eu.
    Astăzi am văzut un alt câine care avea un pahar de lapte (de la automat) în fața lui și nu pusese deloc botul pe el. Tind să cred că nu prea-i plăcea lăpticul praf de la automat.

Lasă un răspuns


sase + = 15

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>