Gata, am patalamaua!

d'ale viețiidiverse 2 comentarii

watch all the animeDupă lupte seculare care-au durat aproape 2 luni, am ajuns și eu om cu patalamaua la mână. A fost greu, uneori al naibii de greu însă mă bucur că nu am renunțat iar rezultatele au fost peste așteptări. Povestea e cam așa: se făcea că trebuia să dau examenul acum vreo 2 ani însă tot găseam scuze; primul an: n-am timp, anul următor: n-am bani și așa am ajuns cu studiile neterminate doar pentru că nu aveam eu chef să dau un examen. Sinceră să fiu, bucata aia nu mă ajută la nimic: la serviciu nu-mi face nimeni statuie iar dacă plec în altă parte, hârtia aia nu valorează nimic pe lângă experiența câștigată până acum.

Anul ăsta am hotărât că-i anul decisiv: poate să vină taifunul, apocalipsa, poate să vină orice că eu tot o să fiu în sesiune la facultate, dându-mi  licența. Anul ăsta însă, parcă m-au „lovit” legile lui Murphy: n-am avut nici timp, nici bani și-au mai apărut și alte chestii pe lângă. Am dormit 4 ore pe noapte ca să-mi pot termina proiectul la timp și-am supraviețuit cu 4-5 cutii de cola pe zi, cafea, țigări și … vitamine (copii, nu faceți ca mine :P). Aaa… și vreo 60 de episoade de Gintama văzute în pauze (pauzele lungi și dese…). Singurul lucru care mă motiva era: Yuki, mai ai nițel și termini! Încă puțin și apoi poți să vezi toaaate anime-urile din lume! Am avut prieteni (cărora le mulțumesc pe această cale) care s-au ținut de capul meu ca să-mi iau licența. Unul mi-a zis la un moment dat: „uite, îi vezi pe ăștia din depozit care cară marfa cu cârca? Ei bine, mulți dintre ei au terminat liceul la seral cu sticle de wiskey iar acum își dau licența! Mâine, poimâine îi vezi la master și apoi vin niște șefuți pe aici, pe undeva! Vrei să râdă de tine că tu nu ți-ai luat licența?” M-a amuzat teribil atunci asta, cu atât mai mult cu cât mă simțeam ca un copil, certat de părinți :P.

Proiectul și documentația au fost gata cu o seară înainte de ultima zi de înscrieri (duminica)! Am răsuflat ușurată și-mi făcusem planul că dorm nițel și luni învăț toată ziua și noaptea pentru examenul scris. Trecusem prin materii destul de binișor ca să-mi fac proiectul cum trebuie. Aveam examenul marți după amiaza și vreo 16 ore la dispoziție pentru învățat. Planul era făcut, mă trezesc luni după amiază cu gânduri mărețe. Mă fâțâi prin bucătărie după ceva de mâncare și rezist cu greu tentației de a mai vedea vreun episod de anime. Răsfoiesc cărțile și mai google-uiesc pentru informații adiționale.

Se face 9  juma’ seara și netul pică… Nasol, asta e, caut în cărți deși îmi ia mai mult să găsesc ceva. Pe la 10 luminile încep să pâlpâie mai ceva ca-n filmele de groază. La 10 juma’ crapă de tot. Damn… la lumânare nu pot să învăț (mult respect pentru strămoșii care-au făcut-o) iar lampă de gaz nu mai am de pe vremea bunicilor. Încerc să sun la Enel: nimic! Mă uit pe balcon și scară: lumină!!! Blocul e „pe faze” și, întâmplător, eu’s pe faza care tot pică (eu și liftul care, se pare că la o pană de curent, rămâne la etajul 18… din 10). Lumină în bloc, lumină pe scară și eu ce fac pe beznă?  Mi-am strâns catrafusele (aka laptop și cărți) și pe la 11 juma’ seara eram într-o sală de conferințe de la un serviciu (la al meu trebuia să muncesc dacă veneam la ora aia :P), unde era o răcoare și-o pace de nedescris! Am răsfoit toate cărțile până la 6 dimineața că apoi au venit femeile de serviciu și ne-au trimis la plimbare. Poate să fie și șeful ăl mare acolo da’ când e de făcut curat, nimeni nu mișcă-n front dacă nu vrea să-și ia o mătură (sau tub de aspirator, după caz). Între timp Enelu’ îmi promisese că la 5 „vine curentu'”. Am ajuns acasă pe la 7, l-am așteptat da’ n-a venit. Am sunat iar la prietenii mei și mi-au zis că s-a rezolvat demult, curentu’ trebuia să fie la mine. Le-am urat de bine și-am închis. Am mai încercat eu odată să fac pe deșteapta la telefon și să le zic că eu stau fără lumină și că nu s-a rezolvat nimic și don’șoara mi-a retezat-o scurt că dacă nu s-au plâns și alți vecini înseamnă că totul e ok. Era noapte… oamenii „normali” dorm la ora aia, n-au nevoie de lumină. Cine să se plângă atunci? Liftul?

Toate bune și frumoase, câteva ore de somn și apoi la examen. Bântui pe la facultate până pe la 9 seara ca să aflu rezultatele și până pe la 11 la serviciu. La 12.30 am (adică marți noaptea) cică se vor afișa programările pentru a susține proba orală (prezentarea proiectului). Mă uit, eram printre primii de dimineață. Iar câteva ore de somn. La prezentarea aplicației am avut bafta că profa mea coordonatoare (care-a fost foarte de treabă) era în comisie însă în comisie mai era o altă profă care i-a tot puricat pe cei de dinaintea mea. Se făcea că aplicația mea era pe domeniul ei de competență și nu prea trecea cu vederea așa ușor. Ajunge la mine, încep să-i povestesc, mă întreabă direct ce-o interesa să vadă. Îi arăt o ditamai schema (mă chinuisem o oră numai să o fac să arate bine) și plusez cu ceva noțiuni și iar încep să turui. Profa mi-o taie scurt că se vede că e o lucrare complexă și n-are sens să mai piardă vremea: mai vrea să-i arăt alte 2 chestii din spate; eu mă emoționez și înțeleg altceva. Profa mă vede că-s roșie la față și că n-am înțeles, mă ia părintește cu „nu, fetița, eu vreau să văd asta!” Mă prind ce vrea și-i arăt și primesc un „Bravo, fetița” care m-a liniștit. Demult nu m-am mai simțit ca un copil. Apoi îmi amintesc că pe cățelușa unei prietene o chema Fetița. Fac cele mai interesante asocieri în cele mai nepotrivite momente. Răsuflu ușurată că am scăpat. Profele din comisie au fost foarte de treabă și au punctat cum trebuie (nu zic asta că am luat eu notă mare :D). Insistau pe la cei care nu prea știau ce au în lucrarea „proprie”.

Una peste alta, după o lună și jumătate de învățat și lucrat intensiv, am reușit să iau una dintre cele mai mari note deși n-am mai dat pe la facultate de vreo 2 ani! Nu sunt tipul de persoană care tocește, prefer lucrurile practice. Plus că m-am încăpățânat să-mi fac singură lucrarea și aplicația deși am avut mulți colegi care s-au oferit să-mi întindă o lucrare mână.  Și a meritat din plin nu numai pentru că am putut culege roadele muncii mele ci, mai ales, că mi-am dovedit mie că se poate orice dacă vrei iar asta m-a motivat să-mi îndrept atenția și către alte orizonturi! Acum îmi stabilesc alte țeluri mai mărețe :D.

Mă întreb dacă să-mi înrămez diploma și s-o pun pe perete…

Tags:  

2 comentarii la Gata, am patalamaua!

  • Mihai  says:

    Clar o pui pe perete, vorba colegilor mei singuri care se vor uita la diplomaia aia o sa fi tu si peretele si ocazional un strat mare de praf. Eu inca mai am de lucrat la ea dupa ce am dat din degete la editat niste cod android si exportez aplicatia constat ca am uitat ce era mai important butonul connect ( intrebarea e unde dracu mai era in cod).
    In fine toate acestea fiind spuse ma bag inapoi la tratament tigari cola si cafea cu botul in notebook si cautant pe google cum cauta un furnicar furnici :)))
    Felicitari!

  • Yuki  says:

    Când ai licența?
    Spor la treabă. Sper să nu te lase netul! Sau curentul :P.

Lasă un răspuns


noua + 3 =

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>