Hachikō – câinele devotat

diverseistorieJaponiajaponismelegende 0 comentarii

Astăzi am ales să vă spun o poveste frumoasă despre un câine credincios. Probabil ați auzit de el întrucât povestea lui a fost ecranizată pe platourile de la Hollywood.

Hachikō a fost un câine din rasa Akita născut pe 10 noiembrie 1923 la o fermă de lângă Ōdate, prefectura Akita. S-a estimat că în perioada în care a trăit existau doar 30 de exemplare de rasă pură iar Hachiko era unul dintre ele.

Pe când avea 2 luni a devenit animalul de companie al profesorului Hidesaburō Ueno. Încă de la început legătura dintre ei s-a dovedit a fi puternică. În fiecare zi Hachi îl conducea la gară pe profesorul Ueno iar seara îl aștepta în același loc. Navetiștii s-au obișnuit să-i vadă mereu împreună.

Din păcate rutina lor zilnică nu a durat mult. Pe 21 mai 1925 profesorul Ueno a făcut un atac cerebral în timp ce ținea o prelegere la universitate și nu s-a mai întors. Hachi și-a așteptat în zadar stăpânul până s-au închis porțile gării. Însă el nu a mai venit.

După moartea profesorului, soția a vândut locuința și s-a mutat în casa părintească lăsându-l pe Hachi în grija unor prieteni. Însă câinele nu a stat prea mult în noua locuință. El s-a reîntors la vechea casă în căutarea stăpânului său. Realizând că acolo nu mai locuiește nimeni din cei cunoscuți, Hachi s-a dus în gară unde aștepta zi de zi reîntoarcerea profesorului.

Timp de 9 ani Hachikō și-a așteptat stăpânul în același loc din fața gării Shibuya.

Un reporter al ziarului Asahi a aflat de povestea câinelui și a publicat mai multe articole cu detalii despre viața lui. Un articol publicat în 1932 l-a adus pe Hachi în centrul atenției. El a devenit un simbol al loialității și era frecvent dat ca exemplu.

În 1934, în fața gării a fost ridicată o statuie a lui Hachikō, ceremonie la care a participat și el.

Hachikō a murit pe 8 martie 1935. Timp de mai multe decenii, cercetătorii au avut dispute pe tema morții lui. Abia în 2011 ei s-au pus de acord: Hachikō avea cancer în fază terminală. Deși în stomacul său s-au găsit 4 bețișoare de yakitori (frigărui de pui) și avea și o infecție cu filaria, acestea nu i-au cauzat decesul.

Hachikō a fost împăiat și expus la Muzeul Național din Ueno, Tokyo.

După moartea lui Hachikō o altă statuie de bronz a fost ridicată în Ōdate. De atunci povestea lui a fost răspândită în toata Japonia iar rasa Akita a devenit cunoscută nu numai pe teritoriul japonez ci și în afară.

După povestea lui Hachi s-au făcut 2 filme: Hachikō Monogatari (Povestea lui Hachikō) în 1987 în regia lui Seijirô Kôyama și  Hachi: A Dog’s Story în 2009 cu Richard Gere.

Hachiko Monogatari 1987

Hachiko Monogatari – 1987

Mai jos prima parte a filmului original (din 1987):

Mormântul profesorului Ueno iar în dreapta monumentul lui Hachikō pe care scrie: 忠犬ハチ公の碑(ちゅうけんハチこうのいしぶみ => Chūken Hachikō no Ishibumi = Monumentul credinciosului câine Hachikō):

 

Rasa Akita

Originea câinilor din rasa Akita se pierde undeva prin secolul al XVII-lea când se estimează că au apărut primele exemplare în prefectura Akita din nord-vestul insulei Honshu. Analizele ADN au dovedit că aceștia se trag din legendarii câini Matagi folosiți în principal la vânătoarea de căprioare și urși. Ei au fost printre primele rase de câini domesticiți și sunt înrudiți cu lupii.

Matagi este numele dat unui grup de vânători din regiunea Tohoku care practică și acum vânătoarea de urși, practică strâns legată de cultul urșilor din cultura Ainu.

Matagi

Matagi (1958)

Lasă un răspuns


× 7 = saizeci trei

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>