Un film pentru toate vârstele

d'ale viețiidiverse 0 comentarii

Ora 22.30: foială în sala de cinema. Stau liniștită pe scaun așteptând să se stingă luminile și să înceapă filmul. O pereche de bunici tare simpatici și-au adus nepoțelul (~ 11 anișori aș spune) să vadă un film cu un băiețel și prietenul lui cel mai bun: Ted, un ursuleț de pluș. Se vede că încă nu a început școala iar copii se pot juca până târziu. O frântură de discuție dintre nepoțel și bunica lui:

– Dă-mi ochelarii!

– Stai jos și hai să ne uităm la film.

– Dă-mi să-mi pun ochelarii!

– Nu cred că e film din ăla.

– Nu e 3D? E din ăla SIMPLU?

– Nu știu! Dar nu cred că ai nevoie de ochelari.

– Păi hai să întrebăm pe cineva ce fel de film e.

– Nu întrebăm pe nimeni! Așteptăm să înceapă filmul și apoi vedem dacă trebuie ochelari sau nu.

– Bine.

Filmul a început și povestea debutează cu un băiețel, John,  care-și dorește foarte mult un prieten adevărat. Dorința îi este îndeplinită iar ursul său de pluș devine un urs vorbitor. Chiar și după 27 de ani ei sunt în continuare „thunder friends”.

Printre activitățile obișnuite ale celor 2 se numără: fumatul ierbii, petreceri cu „femei îndrăznețe” și chiar prafuri (e greu să zici NU când idolul tău din copilărie te invită la o repriză de tras pe nas). Apare tipa care se bagă între prietenia celor 2, intrigi, certuri și împăcări. Bonus: un schizofrenic și copilul lui obez care vor ca ursul să fie numai al lor.

Da, despre Ted e vorba. Speram să văd o comedie bună însă nu a fost așa. Singurul moment în care am râs cu poftă a fost când Ted a început bătaia cu John, în camera de hotel. O fi de la lună? Că alții s-au distrat cu filmul ăsta…

Am fost dezamăgită de film însă sunt sigură că a fost foarte interesant și educativ pentru nepoțelul din spatele meu.

Lasă un răspuns


7 − = cinci

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>